Month: May 2020

O picătură

Toate traseele picăturilor de ploaie ce se întreceau pe fereastra întunecată, păreau a fi doar neînsemnate drumuri singuratice, separate prin puterea inexplicabilului destin. Involuntara curgere paralelă a acestora, înstrăinarea drumurilor lor, continua trecerea spre neființă, împreunarea lor accidentală dar implacabilă.

Draga viață! Această tablă a ființării, i se părea lui, de o conștientă nepăsare, copleșitoare prin duritatea contrastelor. Viața era o personificare a malițiozității, a tumultului, a nerăbdării mărunțite în frimituri de nemimportanță. Nu putea fi altel, nu credea că s-ar fi putut înșela. Poate că toți suntem doar niște picături ce orbecăim într-o căutare indusă, asemenea forței gravitaționale care ne deșiră viețile prin noianul de întâmplări, în sensul cel mai reducționist al cuvântului. De ce lumea ar fi trebuit să aibă vreun sens, sau vreo normalitate, vreo desfășurare? De ce exista un ”așa da” și un ”așa nu”. Cine hotârâse ce putea avea margini și cât de tăioase să fie acestea?

Draga viață..