O întrebare

Ea:
”Tu nu îmi povestesti nimic. Cum e viața ta? Ce iți rămâne în minte după o zi întreagă de activități, decizii, trăiri, relații?!”

E destul de complicată viața mea. Pendulez ca un vârtej între un sentiment ori altul. În multe zile experimentez un fel de alter ego față de mine însumi.
Nu cred că sunt bipolar, dar am dorințe și certitudini diferite de la o zi la alta. Viața mea este una bună, dacă întrebi pe cineva care nu se poate bucura de o vacanță, sau de o masă în oraș, ori de nu știu ce echipamente. Mi-am permis sa cumpăr cam tot ce mi-am dorit vreodata în adolescență. Am multe vise implinite.
Însă in fiecare zi mă simt ciudat, parcă nu pot fi eu cu adevarat. Cei de lângă mine mă fac sa port măști, să mă estompez, și nu mă refer la parțile rele. Pur și simplu aș vrea să trăiesc o viață mult mai boemă, mai visătoare, în nepăsare de obișnuit și în dependență totală de un suflet. Mă simt ca un burete uscat care trebuie sa fie udat cu iubire.
Pâna la urmă mi se pare o fantasmă, iubirea. Poți fi sigur de un sentiment, însă doar de cel pe care îl simți tu, deși niciodată nu ești cu adevărat neșovăielnic că ai atins ultima fază a dependeței de o persoană. Căci ce altceva ar fi iubirea, dacă nu un suflet ce se simte gol fără el însuși reflectat în celălalt?!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *